Cuvântul „tei” înseamnă literal „tei mic” și indică relația strânsă dintre tei mici și lămâi mai mari. Până acum câțiva ani, termenii „var” și „var” erau folosiți sinonimi în Germania, dar acest lucru a dus la confuzie. În multe alte țări din lume, „lime” este numele pentru „lămâia noastră”, apropo, în latină este „Citrus limon”.
Care sunt diferențele dintre lime și lămâi?
Principalele diferențe dintre lămâi și lămâi constă în mărimea, culoarea, aroma și utilizări: limele sunt mai mici, mai verzi, mai acide și obișnuite în cocktailuri, în timp ce lămâile sunt mai mari, galbene, puțin mai dulci și mai versatile în gătit.. Cu toate acestea, ambele sunt bogate în vitamina C și în familia citricelor.
Tei sofisticat
Fructele mici, verzi, ale teiului mexican (Citrus aurantiifolia) pot fi găsite de obicei în supermarketurile germane. Acesta este, de asemenea, cunoscut sub numele de „Bartender Lime”, deoarece sucul său este adesea folosit în cocktailuri. Cu toate acestea, există și o serie de alte tipuri de lime care sunt indispensabile ca condiment sau suc în multe feluri de mâncare, în special în țările din Asia de Sud-Est, precum și în Caraibe și SUA. În general, lămâile sunt mai sensibile decât lămâile și, spre deosebire de lămâi, nu pot tolera nicio temperatură de iarnă. Prin urmare, îngrijirea acestei plante, care provine din zonele tropicale și subtropicale, este mai complicată decât cea a altor specii de citrice.
Diferitele tipuri de tei
Lămâile sunt de obicei vizibile datorită cojii lor galbene strălucitoare când sunt coapte, iar boabele de mărimea unui pumn sunt semnificativ mai mari decât cele ale unui lime. Lămâile au, de asemenea, o formă diferită: lămâile sunt de obicei rotunde și au coaja netedă, în timp ce lămâile au o formă ovală mai alungită și sunt mai aspre. Există diferite tipuri de tei, dintre care unele sunt puțin cunoscute sau deloc cunoscute în Germania. Unele dintre fructe pot lua, de asemenea, o culoare galbenă până la galben portocaliu. În acest moment vor fi introduse cele mai cunoscute trei soiuri.
Tei mexican (Citrus aurantiifolia)
„Teiul Bartender” crește ca un tufiș mic, puternic ramificat și spinos, cu ramuri delicate. Mugurii florali sunt ușor violet atunci când sunt expuși la lumina puternică a soarelui. Frunza este verde plictisitor și de dimensiunea unei frunze de mandarină. Soiul este foarte sensibil la frig și greu de hibernat. Fructele mici sunt foarte subțiri, suculente, de la verde deschis până la galben pal și bogate în semințe.
Tei persan (Citrus latifolia)
Acest soi este aproape la fel de robust ca lămâile și este aproape întotdeauna fără semințe din cauza sterilității ovulelor (adică teiul persan nu poate fi cultivat din semințe!). Teiul persan produce în fiecare an multe fructe aromate și are un timp de coacere mult mai scurt decât lămâile. Boabele se recoltează între martie și decembrie.
Lime kaffir (Citrus hystrix)
Aceasta este o specie tropicală care este foarte potrivită pentru grădina de iarnă, precum și pentru cultivarea în seră și în interior. Arbustul dă fructe mici, de culoare verde-galben până la galben cu coajă, cu un diametru de aproximativ șase centimetri. Acestea au o coajă foarte ondulată și încrețită când sunt coapte. Carnea este verde.
Sfaturi și trucuri
Mai ales în Thailanda, frunzele de tei Kaffir sunt folosite ca condiment, asemănător cu frunzele de dafin. Deși pot fi gătite (mai ales în tocănițe), nu pot fi consumate.
