De secole, cimiul veșnic verde a fost o parte indispensabilă a grădinilor europene: Arborele, care tolerează tăierea, este deosebit de popular ca gard viu în alt sau joasă sau ca topiar. În special, cimiul comun (Buxus sempervirens) cu cele 60 de soiuri estimate poate fi găsit în multe grădini. Arbustul iubitor de căldură, care crește până la opt metri înălțime, este relativ ușor de îngrijit și rezistent, dar este și foarte susceptibil la tot felul de boli și dăunători.
Ce boli pot afecta un cimiș și cum pot fi prevenite?
Bolile de cimiș pot fi cauzate de ciuperci precum Cylindrocladium buxicola (moiuri ale lăstarilor), Volutella buxi (cancre din lemn de cimi), Fusarium buxicola (olesirea lemnului de cimi) și Puccinia buxi (rugina de cimiș). Pentru prevenire, o locație aerisită, aprovizionare suficientă cu apă și nutrienți, precum și tăierea atentă sunt cruciale.
Boli
Când vine vorba de boli, domină problemele cauzate de diverse ciuperci, dintre care multe sunt în creștere doar de câțiva ani și amenință stocurile valoroase. Combaterea acesteia este adesea dificilă.
Morârea lăstarilor de bux (Cylindrocladium buxicola)
Probabil cea mai de temut boală a cifrișului este moartea lăstarilor de cimiș cauzată de ciuperca Cylindrocladium buxicola, care se manifestă inițial ca pete maro închis, în creștere rapidă, pe frunze. În același timp, pe partea inferioară a frunzelor se formează depozite de spori albi, care sunt un semn clar de identificare alături de dungile negre de pe lăstari. Mai târziu, frunzele cad și lăstarii și părți întregi ale plantei mor. Preveniți boala luând următoarele măsuri:
- Alegeți o locație aerisită și luminoasă, dacă este posibil.
- Asigurați o aprovizionare adecvată și echilibrată cu apă și substanțe nutritive.
- Udați întotdeauna cimiul de jos, nu udați niciodată frunzele.
- Nu tăiați cimiul pe vreme caldă și umedă, acest lucru favorizează infestarea fungică.
Soiurile „Suffruticosa” și „Blauer Heinz” sunt deosebit de predispuse la această boală; în schimb, puteți planta versiuni mai puțin sensibile ale cifisului cu frunze mici (Buxus microphylla), cum ar fi popularul soi „Faulkner”.
Crab de bux (Volutella buxi)
Tăierea incorectă sau folosirea uneltelor de grădină și a uneltelor de tăiere contaminate răspândește agentul patogen fungic Volutella buxi, care provoacă așa-numita cancră de cimiș. Recunoști o infecție
- inițial culcate și frunze răsucite
- Aceste inițial devin maro și apoi cad.
- Mai târziu, ramurile întregi se usucă.
- Se dezvoltă și pustule portocalii.
- Depunerile de spori pot fi observate pe partea inferioară a frunzelor și a lăstarilor.
În cazul unei boli, ar trebui să tăiați planta afectată înapoi adânc în lemnul sănătos și să aruncați butașii infecțioși cu deșeurile menajere.
Olesirea buxului (Fusarium buxicola)
Spre deosebire de alte boli fungice, ofilirea cimiului cauzată de ciuperca Fusarium buxicola este de obicei limitată la părțile individuale ale plantei. Acestea prezintă inițial o decolorare galbenă și apoi mor. De obicei, pe scoarță pot fi văzute zone întunecate și moi. De regulă, este complet suficient să tăiați zonele afectate.
Rugina de bux (Puccinia buxi)
Rugina cifrișului care apare rar afectează în principal arboretele mai vechi de cifis comun (Buxus sempervirens). O infecție rămâne inițial neobservată pentru o lungă perioadă de timp, deoarece ciuperca care o provoacă, Puccinia buxi, este inițial limitată la interiorul plantei. Țesutul frunzelor arată inițial doar îngroșare, dar depozitele de spori vizibile, roșu-ruginiu, apar abia luni mai târziu. Apar în principal toamna. Părțile de plante infectate sunt extrem de infecțioase și trebuie îndepărtate și eliminate imediat.
Dăunători
Păduchii, acarienii și puricii se găsesc adesea pe cimiș. Pentru a preveni o infestare, ar trebui să vă asigurați locația optimă și condiții de creștere. Dăunătorii colonizează în primul rând exemplarele slăbite. Multe dintre animalele enumerate aici iernează direct pe plantă, de obicei sub formă de ou sau larve. Prin urmare, controlul eficient implică tăierea arborilor de cimi infectați înainte de ecloziunea larvelor în primăvară. Acest lucru ar trebui făcut până la jumătatea lunii mai cel târziu.
Molie de cutie (Glyphodes perspectalis)
Forestorul cutiei, introdus din Asia de Est, este activ doar de câțiva ani, dar reprezintă o amenințare masivă pentru arborele de cutie. Larvele fluturelui mic, care trăiesc doar câteva zile, sunt deosebit de dăunătoare plantelor și mănâncă plantele goale într-o perioadă scurtă de timp. Deoarece omizile verzi trăiesc în interiorul tufișului, o infestare este adesea observată doar foarte târziu. Controlul este dificil deoarece numeroase generații eclozează în fiecare an și plantele sunt atacate în mod repetat chiar și după un tratament cu succes. Următoarele măsuri s-au dovedit deosebit de eficiente:
- Înlăturați omizile folosind o mașină de curățat cu în altă presiune, un suflator de frunze sau un aspirator
- Aplicarea bacteriei Bacillus thuringiensis, care ucide omizile
- Totuși, aici este necesar un timp bun, deoarece acest lucru nu funcționează de fiecare dată.
Prăfuirea întregii plante cu var de alge arată, de asemenea, rezultate bune pe termen scurt.
Psylla buxi (Psylla buxi)
Dacă frunzele tinere de la vârfurile lăstarilor se rostogolesc într-o formă de cupă - așa-numita „frunză de linguriță” - aceasta este o caracteristică tipică a unei infestări cu psilidul comun de cimiș. Adulții își depun ouăle în frunzele buchiului vara, unde iernează și larvele ies din ele în primăvara următoare. Dacă există o infestare, părțile plantei afectate trebuie tăiate la sfârșitul verii sau toamna.
Acarianul păianjen de cimiș (Eurytetranychus buxi)
Acarianul păianjen, care și el a apărut doar de câțiva ani, apare doar în verile uscate și fierbinți. Se poate combate usor cu acarienii pradatori si cu preparate pe baza de neem sau ulei de rapita. Galbuiile gălbui vizibile în frunze, în schimb, sunt un semn al unei infestări cu acarienul biliar (Monarthropalpus buxi), care trebuie tăiat energic primăvara.
Sfat
Pentru a vă scuti de bătăile de cap cauzate de boli și dăunători, puteți alege și plante similare, cum ar fi arpașul sau ligustro, în loc de cimiș.
